5.2.Târguri şi oraşe în Transilvania medievală

Evul mediu a fost prin excelenţă o epocă de efervescenţă rurală. Unit istorici consideră chiar oraşul o excepţie de la lumea feudală, deoarece organizarea temeinică a vieţii urbane, mai ales dacă aceasta este emancipată de tutela stăpânului, subminează încet societatea de seniori, vasali şi şerbi.

„Oraşe-cetăţi", adevărate centre politico-militare au existat în Transilvania încă din perioada statelor incipiente româno-slave, deşi ele sunt departe de realitatea vieţii urbane propriu-zise, aşa cum se înfăţişa ea în apusul Europei. Ele sunt numite castra în izvoarele scrise, dar unele, destul de mari şi importante, sunt cunoscute doar pe cale arheologică. Pe măsura cuceririi maghiare, prin noua organizare administrativă a teritoriului, multe din vechile cetăţi devin centre de comitat şi se dezvoltă. Dar o viaţă urbană activă, pe foi™u cetei existente latent, se înfiripă mai clar odată cu venirea colonişti10 apuseni, predominant germani19. Până la jumătatea secolului XI ■ sunt pomenite drept cMtates sau castra Braşovul, Sibiul, Orade ■ Alba lulia, Clujul, Rodna, Bistriţa. Mare parte a tor au fost distruse ^ tătari. A fost nevoie apoi de mari eforturi şi de timp îndelungat pe11

204

oraşelor şi revigorarea vieţii urbane. Oraşele şi târgurile, pe rerdfârşitul secolului XIII, încep iar să concentreze interesul celor din 13 s une|e vor fi cu precădere centre miniere, meşteşugăreşti şi !ur .ercjale, altele mai ales centre politico-administrative sau ^cericeşti, atte'e vor avea $' un ro' miWar de seamă etc. în "' rcetarea istoriei oraşelor transilvănene în evul mediu, trebuie să se â seamă de faptul că ele aveau formal statut diferit, după aşezarea L în comitate, pe pământul săsesc sau secuiesc, ori în părţile vestice, care depindeau administrativ de Ungaria propriu-zisă. Oraşele importante din Transilvania vor obţine libertate teritorială, autonomie administrativă, juridică şi chiar bisericească, precum şi privilegii economice. în veacul XIV, se afirmă cu precădere Rodna (minele de argint şi de aur), Sibiu (centru administrativ săsesc), Alba lulia (oraş episcopal), Braşov, Bistriţa, Turda (centre economice), dar şi altele, ca Cluj, Sighişoara, Dej, Orăştie, Oradea, Arad, Baia de Arieş, Baia Mare, Baia Sprie, Satu Mare, Timişoara, Cenad etc. Odată cu ridicarea la rangul de oraşe şi târguri a unor aşezări, sporeşte numărul meşteşugaribr şi negustorilor şi se organizează chiar bresle. Structura socială a oraşelor era variată şi se transforma continuu. Patriciatul deţinea, de obicei, puterea politico-administrativă şi economică şi, din veacul XV, era reprezentat şi în adunările ţării. Urmau meşteşugarii şi negustorii care aveau o oarecare stare; iar apoi plebea, formată mai ales din calfe şi ucenici, persoane fără avere, cu o situaţie precară. Oraşele cuprindeau însă o lume foarte variată, de la preoţi, profesori, scribi sau dieci până la medici, chirurgi Şi jurişti. Cu toţii erau sau ar fi trebuit să fie oameni liberi din punct de vedere juridic.

Oraşele din Transilvania nu reuşesc să ajungă la o auto-^ministrare adevărată, adică să aibă dreptul de comună, cum s-a mtamplat în apusul Europei. Administraţia oraşului era împărţită între 'sprezentanţii comunităţii urbane respective şi reprezentanţii puterii sau ai episcopului (în cazul reşedinţelor episcopale). în oraşelor se găsea un jude şi 12 juraţi care împreună cu şi oamenii cu avere {seniores et homines possessionati) ^geau judele. Mai târziu se alege şi un consiliu lărgit, format din 100 e bărbaţi {centumviri), ca reprezentanţi ai vechiului şi noului patriciat.

205

în secolele XIV şi XV, cele mai importante oraşe au fost oraşe libere regeşti (Cluj, Braşov, Sibiu, Bistriţa, Timişoara et^ având importante privilegii instituţionale şi economice. în secolul xv oraşele din sudul şi estul Transilvaniei primesc dreptul de derW care alături de dreptul de vamă aducea importante ver% locuitorilor. Aceste oraşe controlau comerţul Transilvaniei cu Ţâra Românească şi Moldova şi se bucurau de largi privilegii acordate de domnii de la sud şi est de Carpaţi. Ele se aflau situate de-a lungul marilor drumuri comerciale care legau apusul şi centrul Europei cu gurile Dunării şi Marea Neagră sau nordul continentului cu lumea mediteraneană şi adriatică.

Cu timpul, o parte din oraşele Transilvaniei s-au înconjurat cu ziduri de apărare, mai ales după ce incursiunile străine (otomane, cu precădere) devin tot mai dese şi după ce oraşul ajunge un punct de atracţie pentru lumea de condiţie servilă din jur. Curând însă, oraşul dintre ziduri {intra muros) devine neîncăpător, iar populaţia din afara acestor ziduri, mai veche sau mai nouă, alcătuieşte adevărate cartiere (extra muros) sau chiar aşezări urbane distincte. Pentru locuitorii de condiţie modestă (mai ales români) şi de credinţă ortodoxă oraşele au fost cel mai adesea citadele de nepătruns. în jurul măritor oraşe, populaţia românească şi-a continuat viaţa în vechile aşezări, devenite cartiere sau chiar „oraşe paralele", cu organizare proprie. De pildă, Braşovul românesc (Şcheiul) şi-a desfăşurat viaţa distinctă (economică, social-politică, religioasă, culturală) şi după înălţarea zidurilor oraşului săsesc (Kronstadt), având, desigur, anumite raporturi cu acesta. Totuşi, unele târguri mai ales, din zonele rămase compact româneşti, au păstrat o populate românească numeroasă, dacă nu majoritară (ex. Haţeg. Caransebeş, Orâştie, Lugoj, Făgăraş). Caransebeşul era populat oe

ăi u^

nobili români şi de oameni de rând români, iar unele străzi pu^ nume româneşti. La Orăştie, locuită de români, saşi şi maghiar ' secolul XV, au fost aleşi şi juzi români.

Unele oraşe mari, beneficiind de danii regale, se înstăpâ°® asupra unor sate din jur, pe care te aservesc în manieră fe care le sporesc prosperitatea. Aşa de pildă, după 1500, stăpânea 9 sate, Sibiul 18, Braşovul şi Bistriţa câte 13. în jur de

206

I maj populat oraş era Braşovul, numit „emporiul întregii

îjwisilvanii" şi fiind placa turnantă a comerţului dintre cele trei ţări

ane- £| avea în jur de 10.000 locuitori. Urmau Sibiul şi Clujul, cu

Ue 8 000, apoi Oradea şi Timişoara, cu câte 5.000, Sighişoara şi

^striţa, cu câte 3.000-4.000 locuitori20.

până la jumătatea secolului XIV, mai toate oraşele din Ungaria, jjgci şi cele din Transilvania, erau predominant germane, datorită valului de „oaspeţi" urbani veniţi dinspre Apus. în veacurile XV şi XVI creşte importanţa elementului maghiar în unele oraşe, mai ales în cele din afara „pământului crăiesc", proces încurajat de oficialitate. De aceea, în aceste oraşe, patriciatul săsesc ajuns minoritar trebuie să cedeze puterea, uneori prin luptă, noului patriciat maghiar, cum s-a întâmplat în secolul XVI la Cluj. Românii rămân, în general, cu un statut periferic în raport cu viaţa urbană, care le era aproape inaccesibilă, datorită monopolului puterii deţinut în întreaga societate de cele trei naţiuni politice.