Secretul motorului veşnic

De-a lungul timpului s-au făcut încercări stăruitoare de a crea un mecanism care ar permite să efectueze mai mult lucru decât să consu­me energie. „Ideea de a construi o maşină care să furnizeze nelimitat putere fără a fi acţionată de vânt, de apă sau de forţa muşchilor a existat de mai mult timp. Prima descriere a unui astfel de sistem poate fi găsită într-un manuscris sanscrit din secolul al V” pag. 70¹⁰⁰ (8). Matematicianul indian Bhaskara a descris ceva asemănător prin anul 1150. Arhitectul francez Villard de Honnecourt a propus prin anul 1235 şi el o variantă a motorului veşnic. Ca atare au fost lansate mai multe idei. Însă, din nefericire această idee a avut şi oponenţi.

Primul care a afirmat că motorul veşnic nu poate exista a fost Gottfried Wilhelm Leibniz (sec. XVIII). Pentru a stopa definitiv această idee genială – de a construi motorul veşnic – în anul 1775: „Academia din Paris a hotărât să respingă orice propunere de perpetuum-mobile” pag. 70¹ (8). Mai târziu s-a construit o „adevărată teorie” împotriva tuturor celor care ar fi încercat să construiască motorul veşnic. „O asemenea maşină nu a fost creată şi nici nu poate fi creată niciodată. ... Încercările de a crea un astfel de dispozitiv sunt sortite la eşec” pag. 127¹⁰¹ (9).

Cel mai mare duşman al acestei idei a fost şi este legea conservării şi transformării energiei. Această lege, care în realitate este falsă (ceea ce am demonstrat în lucrarea anterioară (14)¹⁰², ceea ce a demonstrat C. D. Ellis şi W. A. Wooster în anul 1928, ceea ce a demonstrat şi V. M. Lobaşov în anul 1967, chiar s-a acordat şi premiul Nobel în anul 1957 chinezilor Tsung-Dao Lee şi Chen Ning Yang pentru demonstrarea încălcării legii conservării) a fost folosită ca pretext de învăţaţi pentru a zădărnici orice încercare de a construi motorul veşnic. Anume această eroare – legea conservării şi transformării energiei – a îndreptat omenirea pe calea pieririi: „Legea conservării energiei interzice obţinerea de lucru în cantităţi mai mari decât cantitatea de energie consumată” pag. 127¹⁰³ (9). Deci, cuvântul „interzice” demască lupta înverşunată a învăţaţilor împotriva adepţilor acestei idei îndrăzneţe.

După cum se vede învăţaţii şi-au depus toate eforturile ca să nu permită să se construiască acest mecanism salvator, argumentând că aşa ceva nu e posibil. Şi orice persoană, care încearcă să oprească autodistrugerea, să stopeze acest barbarism, să salveze omenirea, este catalogată de învăţaţi drept analfabet. Personal consider că e o preju­decată. În acest caz, dacă vom face o analiză ştiinţifică corectă, atunci lucrurile se vor inversa. Adepţii ideii motorului veşnic propun doar amplificarea unei forţe care stă la baza acestui mecanism, în schimb învăţaţii care sunt împotriva creării acestui mecanism salvator, susţin „teoria” apariţiei materiei (substanţei) din nimic (?!) [vezi pagina 119÷130¹⁰⁴ (7), pagina 394-395¹⁰⁵ (2) şi pagina 449¹⁰⁶ (8)]. Comparând aceste două cazuri, care este real şi care ireal, vom constata cu uşurinţă absurditatea în toată goliciunea ei. Şi nu numai că susţin asemenea absurdităţi, dar îi obligă şi pe copii să le însuşească!

Doresc să reamintesc exemplul cu fotonul care are un compor­tament aparent imposibil, fantastic. Se are în vedere ciocnirea elastică între două corpuri rigide. Într-adevăr, este imposibilă o ciocnire elastică între două corpuri rigide ce posedă doar mişcare rectilinie. Însă în cazul fotonului există şi a doua mişcare – cea de rotaţie – anume această mişcare şi favorizează ciocnirea elastică. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi în cazul motorului veşnic – acest mecanism nu a fost construit până în prezent doar pentru că se lua în calcul numai o singură mişcare. În astfel de condiţii este practic imposibil de a obţine rezultatul scontat. În cazul dat fizicienii au dreptate. Dacă la proiectarea acestui mecanism, vom utiliza o mişcare (dimensiune) adăugătoare, lucrurile se vor simplifica radical.

Motorul veşnic demult trebuia să slujească omenirea şi să nu ajungem în pragul acestui dezastru, dar din nefericire lucrările în această direcţie au fost stopate de către învăţaţi. Dacă cu vreo sută de ani în urmă, cineva ar fi povestit despre realizările de astăzi din domeniul electronicii, ar fi fost considerat bolnav psihic. Chiar şi scriitorii romanelor fantastice au fost depăşiţi de realităţile zilelor noastre (tehnologiile de vârf). Dar aceste rezultate nu au venit de la sine, s-a depus o muncă enormă în această direcţie. Însă, cu părere de rău, lucrările din domeniul energetic au urmat o cale rătăcită, incoerentă, punând în pericol omenirea prin energetica nucleară. Se cunosc destule exemple dezastruoase.

Mecanismele uşurează munca omului transformând mişcarea şi variind forţele aplicate. Din punctul de vedere al mecanicii, utilizarea maşinilor se reduce la efectuarea lucrului mecanic de către anumite forţe. Lucrul poate fi efectuat numai datorită unei forţe oarecare, indiferent de provenienţa acesteia. Deci, forţa este factorul principal de care se ţine cont în proiectarea motorului veşnic. Însă ce-i aceea forţă? Bineînţeles că ceva abstract şi aceasta nu este o noutate. Dar şi amplificarea unei forţe nu va trezi curiozitatea nimănui (în acest caz se ţine cont de distanţă).

Avem aproape toate „ingredientele” necesare pentru proiectarea mecanismului salvator. Ne lipseşte doar voinţa şi perseverenţa. În fi­ne, dorinţa de a trăi consider că îi va obliga pe savanţi să accelereze implementarea tehnologiilor netradiţionale ecologic pure. Schimba­rea de mentalitate la care ne obligă criza energetică este radicală şi trebuie să o acceptăm ca atare. Din păcate, nu avem variante de ales.

Se ştie că toate mecanismele existente funcţionează în baza celor două forţe – Fa şi Fr, – conform legii III a lui Newton:

Fa = – Fr → ή < 1.

Prin urmare randamentul acestor mecanisme practic nu poate avea valori mai mari decât 1, deoarece pierderile sunt inevitabile.

Funcţionarea motorului veşnic este posibilă doar în cazul în care se utilizează o forţă suplimentară – forţa centrifugă. Se ştie că la crearea unei forţe centrifuge legea a III a lui Newton nu se respectă, deoarece forţele (activă şi centrifugă) nu interacţionează, fiind amplasate sub un unghi de 90º. Deci şi consumul de carburant pentru crearea acestei forţe va fi mai mic în comparaţie cu consumul de carburant pentru crearea unei forţe active (în mod tradiţional) egal ca valoare cu forţa centrifugă. Această forţă este cunoscută de fizicieni, vezi pag. 56¹⁰⁷ (9) şi chiar e folosită în unele dispozitive.

De exemplu, în baza forţei centrifuge lucrează ambreiajul la motoferestraie, fără să consume carburant. Reţineţi! Se efectuează un lucru oarecare fără a se consuma carburant (adică energie conform concepţiei fizicienilor)! Ceea ce contravine legii conservării energiei. Repet: „Legea conservării energiei interzice obţinerea de lucru în cantităţi mai mari decât cantitatea de energie consumată” pag. 127¹ (9). Un alt exemplu: „Cercetătorul D. Grey a calculat că viteza dezvoltată de delfini se egalează cu lucrul ce depăşeşte de şapte ori capacitatea muşchilor săi. Cu alte cuvinte, conform legilor fizice delfinul nu are dreptul să înoate aşa de repede. Această neconcordanţă enigmatică a primit denumirea de paradoxul lui Grey. Şi până astăzi nu s-a descifrat până la capăt acest paradox. Însă, delfinii nu vor să respecte legile fizicii şi înoată de parcă ele nici nu ar exista” pag. 52¹⁰⁸ (18).

Asemenea fenomene pe care ştiinţa nu poate să le descifreze se cunosc îndeajuns, dar nu este cazul să le enumerăm. Important este ca învăţaţii să recunoască aceste probleme şi să nu le supună pe toate sub jurisdicţia unei legi imaginar absolute (legea conservării şi transformării energiei): „Legea conservării energiei dirijează toate fenomenele naturii şi le reuneşte. Ea se respectă absolut: nu se ştie nici un caz, când ea nu s-ar respecta” (?!) pag. 63¹⁰⁹ (1).

Consider că motorul veşnic ar putea fi construit în baza celor trei forţe principale – forţa activă, forţa centrifugă şi forţa reactivă, care au valori diferite, ceea ce şi explică randamentul mai mare de unu (ή > 1). În acest caz randamentul (ή) poate să fie mai mare de unu (1), dacă se va respecta relaţia:

Fc > Fr >> Fa → ή > 1.

O altă variantă de realizare a motorului veşnic este construirea lui în baza celor două forţe: Fa şi Fr. Desigur, cu condiţia ca aceste forţe să fie separate – să nu depindă una de alta, ca să nu fie egale.

Fa ≠ – Fr → ή > 1.

Această variantă este posibilă numai în cazul utilizării unui factor suplimentar, care este o dimensiune (mişcare) adăugătoare. Doresc să vă reamintesc că mişcare fără pierderi nu există în natură!

Consider că motorul veşnic trebuie creat doar în scopul supravieţuirii omenirii, de aceea această idee îndrăzneaţă merită să fie finanţată mai mult decât toate celelalte idei luate la un loc. Astăzi ca niciodată Natura ne obligă să întreprindem acţiuni urgente şi radicale în soluţionarea problemei energetice. Conservatorismul deosebit de exagerat al savanţilor din domeniul energeticii este principalul obstacol în calea progresului tehnico-ştiinţific. Este bine cunoscut faptul că nerezolvarea problemei energetice duce omenirea spre pierire. De aceea omenirea trebuie să păşească într-o nouă eră energetică, altceva nici nu prea are de ales. Credem în raţiunea Omului şi ne exprimăm speranţa că această problemă va fi soluţionată la timp. Soarta omenirii se află în mâinile a doar câţiva savanţi. Aceştia ar trebui să ia în calcul şi această propunere de soluţionare a problemei energetice, care este o cale mai puţin tradiţională, fapt necondamnabil. Conservatorismul şi mândria în acest caz urmează a fi depăşite doar pentru binele semenilor. Sper ca ingeniozitatea umană să nu dea greş.

„Cât de multe lucruri sunt considerate imposibile înainte de a fi realizate.” (Plinius cel Bătrân)

* * *

Autorul mulţumeşte tuturor celor care au sprijinit apariţia prezentei publicaţii. Orice comentarii, idei, păreri şi sugestii sunt binevenite pe adresa electronică: igabarev@gmail.com