- •Ion gabarev fizica complexă
- •Prefaţă
- •Secretul mişcării veşnice a electronilor
- •Natura interacţiunii dintre corpuri
- •Materie lipsă
- •Câmp imaginar
- •Stări de agregare a materiei nerecunoscute
- •Deosebirea dintre materie, masă şi energie
- •Energia Soarelui – inepuizabilă
- •Cauza îndepărtării planetelor
- •Natura şi reflexia luminii
- •Definiţia termenului lucru
- •Noţiuni fundamentale ale fizicii cu „probleme”
- •Materie
- •Energie
- •Inerţie
- •Temperatură
- •Energie internă
- •Presiune
- •Depozitarea deşeurilor radioactive
- •Secretul motorului veşnic
- •Referinţe bibliografice:
Presiune
Fizicienii consideră că la temperatura de zero Kelvini (0 K) presiune nu există [vezi pag. 17196 (6)]. Consider că la zero Kelvini nu este mişcare, dar presiune există. Este important să deosebim mişcarea de presiune, cu toate că în ştiinţa actuală presiune se consideră numai ciocnirea particulelor de pereţii vasului respectiv. În cazul dat ar trebui să ne amintim ce-i aceea presiune şi anume: „Mărimea fizică scalară egală cu forţa ce acţionează perpendicular pe o unitate de arie a suprafeţei se numeşte presiune” pag. 5197 (12).
Este absurd să afirmăm că materia (substanţa) poate să se contracte la infinit. Aceasta ar duce la dispariţia materiei, ceea ce vine în contradicţie cu legea conservării şi transformării materiei, care ne spune că: „Materia (substanţa) nu se creează din nimic şi nu dispare fără urme, doar în urma unui proces trece dintr-o stare de agregare în altă stare, în aceeaşi cantitate.” pag. 2598 (14). Conform acestei legi presiunea există şi la zero Kelvini. Corpurile cunoscute în prezent ce posedă o densitate enormă (câteva tone într-un cm3) s-au format tocmai în medii cu temperaturi apropiate de zero absolut, unde forţele de respingere dintre particule dispar.
Lucru
În ştiinţa actuală noţiunea de lucru se defineşte astfel: lucru – mărime fizică ce caracterizează acţiunea forţei pe o distanţă anumită. Consider că această formulare nu se referă la toate fenomenele existente în natură, de aceea propun o nouă formulare: lucru – mărime fizică ce caracterizează schimbările produse într-un sistem oarecare pe parcursul unui interval de timp stabilit.
Ar fi necesar să fie exclusă din manualele de fizică următoarea definiţie: „Procesul de transmitere a energiei de la un corp la altul fără a se efectua un lucru se numeşte schimb de căldură sau transmitere de căldură” pag. 9599 (4). Această definiţie induce în eroare, deoarece lucru ca atare se îndeplineşte şi anume, se accelerează viteza (mişcarea de rotaţie) electronilor corpului mai rece în schimbul frânării electronilor corpului al doilea, mai fierbinte. Dar, dacă noi nu observăm cu ochiul liber acest lucru (mişcarea de rotaţie) aceasta nu înseamnă că nu se îndeplineşte lucru. Încălzirea apartamentelor este un lucru util, cu toate că noi nu observăm mişcarea accelerată a particulelor. Conform teoriei actuale lucru trebuie considerat doar deplasarea dintr-un loc în altul a unor mormane de pământ?! Suntem în secolul XXI şi odată cu dezvoltarea nanotehnologiei va trebui să acceptăm condiţiile pe care aceasta le impune.
Depozitarea deşeurilor radioactive
Deşeurile radioactive de la centralele nucleare reprezintă o problemă nesoluţionată până în prezent. Conform datelor fizicienilor durata de radioactivitate a deşeurilor se estimează la 48 000 ani. În prezent deşeurile radioactive sunt depozitate în containere speciale, care ar trebui să reducă la minimum poluarea radioactivă.
Pentru reducerea totală a radioactivităţii, cât şi pentru economisirea metalului preţios (Pb) din care sunt construite containerele, propun o variantă nouă de depozitare a deşeurilor radioactive. Ideea constă în aplicarea metodei criogenice. Deşeurile radioactive expuse la temperaturi joase [trei Kelvini (3 K)] încetează de a mai emite particule nocive, în virtutea faptului că la zero absolut (0 K) nu există mişcare.
Doresc să precizez totuşi poziţia mea total negativă faţă de folosirea energiei atomice, deoarece orice mecanism funcţionează bine un timp scurt, în schimb funcţionează prost, cu multe defecţiuni foarte mult timp. Cunoaştem cu toţii destule exemple dezastruoase. Consider că trebuie de renunţat la această modalitate de producere a energiei. S-a comis o eroare gravă când s-a acceptat rezolvarea problemei energetice pe această cale. Ce lăsăm moştenire urmaşilor noştri, resurse energetice (combustibili fosili) în cantităţi zero, deşeuri radioactive (bombe cu efect întârziat) şi un dezastru total? Conceperea unui nou sistem energetic, adecvat secolului XXI, ar putea preveni catastrofele ecologice ce par iminente la starea de lucruri actuală.
“Singurul mod de a descoperi limitele posibilului
este să mergi dincolo de ele, către imposibil.”
Clarke