Lege în fizica complexă

În baza celor demonstrate vedem că de la acelaşi corp, ce cade de la o înălţime h - constantă, obţinem valori diferite ale energiei potenţiale ale arcului. De aici rezultă că + _x.

Prin urmare constatăm că legile fizice existente nu pot explica acest fenomen. Aplicând formulele deja cunoscute constatăm o neconcordanţă în teoria actuală. Şi noi împărtăşim ideea enunţului „Ex nihilo nihil”, Din nimic nimic (Lucreţiu), dar nu trebuie de confundat necunoaşterea cu inexistenţa – să ne amintim istoria descoperirii atomului.

Energia potenţială a barei nu poate fi calculată utilizând formula cunoscută Wp = mgh. Energia potenţială a corpului depinde nu numai de poziţia lui în comparaţie cu alt corp, dar şi de modalitatea interacţiunii dintre aceste corpuri. Fiecărui punct al corpului rotativ îi corespunde energia potenţială respectivă.

Deci, e evident că e necesară o lege nouă pentru a explica acest fenomen. Această lege ar putea fi formulată astfel: energia cinetică a corpului în formă de bară, care se roteşte pe o axă orizontală ce trece prin capătul barei perpendicular pe ea, variază invers proporţional în raport cu lungimea braţului.

Erori comise de fizicieni

Dorim să atragem atenţia că experimentul cu bara demonstrat mai sus nu va fi găsit nici într-o carte de fizică. De ce ? Pentru că nu respectă legea. Dar acesta nu-i unicul fenomen ce încalcă legile fizicii, chiar am depistat unele exemple descrise deghizat şi în cărţile de fizică la [7, pag. 63]¹ şi la [7, pag. 107-111]¹. Şi ce credeţi?! Legile sunt corecte! Noi suntem vinovaţi pentru că „nu trebuie să ne băgăm nasul unde nu ne fierbe oala”, nu avem voie să cârtim împotriva legilor, [7, pag. 112]¹ aliniatul unu. Iată şi fizica cea exactă, mult lăudată, care dă răspuns practic la toate întrebările, [7, pag. 113]¹ aliniatul doi. O altă sursă ne spune: „Încă nu toate proprietăţile materiei, nu toate legile naturii sunt cunoscute şi studiate. Însă dezvoltarea fizicii şi a altor ştiinţe ne arată că în lume nu există fenomene, care nu ar putea fi studiate şi înţelese”(?!), [5, pag. 3]².

La [1, pag. 101]³ e scris că: „legea conservării şi transformării energiei este o lege a naturii” – fals, legile naturii se descoperă, nu se inventează; „formulată în rezultatul generalizării activităţii umane milenare şi confirmată experimental de nenumărate ori” – fals, ceea ce s-a dovedit experimental de nenumărate ori se referă la materie şi nu la energie. S-a confundat energia (acţiunea) cu materia (substanţa) – eroare fatală.

Legea conservării şi transformării energiei e considerată de învăţaţi lege fundamentală, pe care se bazează toată fizica şi în special despărţitura mecanica. Se spune că această lege are o legătură directă cu mişcarea materiei [1, pag. 101]³, dar poate bara (din cazul fenomenului demonstrat) nu-i materie şi nu se mişcă ?!

Unii fizicieni afirmă că energia este o materie ultrafină ce nu poate fi detectată, cântărită, cum ar fi câmpul magnetic, fotonii etc. Dar şi din formularea legii conservării şi transformării energiei se subînţelege că energia este materie (substanţă) – cuvintele „creează”, „dispare”, „formă” şi „cantitate”, caracterizează materia şi nu energia (acţiunea).

Aşadar, reproducem o serie de citate care definesc energia:

„Energia este o mărime scalară” [1, pag. 18]¹

„Energia este măsura mişcării materiei” [8, pag. 7]²

„Energia potenţială este o mărime fizică” [7, pag. 90]³

„Energia cinetică este o mărime relativă” [1, pag. 97]¹

„Pentru măsurarea tuturor tipurilor de energie (lucru) se întrebuinţează joulii (J)” [9, pag. 4]⁴

„Lucrul mecanic (energia) … ” [2, pag. 140]⁵

„Lucrul este un proces şi nu poate fi conservat” [1, pag. 96-97]¹

„Mişcarea mecanică este cea mai simplă formă a mişcării materiei” [1, pag. 35]¹

„Mişcarea mecanică este un proces” [7, pag. 22]³.

Legea conservării şi transformării energiei ne spune că: „energia nu se creează şi nici nu dispare” [1, pag. 102]¹. Dacă în carte e scris la [1, pag. 18]¹ negru pe alb că energia este o mărime scalară, atunci mai poate fi vorba despre dispariţia sau crearea unei mărimi scalare?! Şi noi susţinem că materia nu poate fi creată şi nici nu poate dispărea fără urme, dar aceasta-i materie şi nu e o mărime scalară. E firesc ca atunci când vorbim de cantitate să ne zboare gândul la materie: „o cantitate de materie”. Însă, personal consider că nu e corect să întrebuinţăm cuvântul cantitate pentru caracterizarea unei mărimi scalare şi anume: „o cantitate de acţiune (energie) ”. La [1, pag. 96]¹ e scris că cuvântul „energie” provine de la cuvântul grecesc „energhea” ceea ce înseamnă „acţiune, activitate”.

Din cele expuse se vede clar că energia nicidecum nu poare fi materie. De aceea nu trebuie să tratăm energia ca materie. E absurd să spunem că: „…energia nu poate fi distrusă…”, [10, pag. 22]¹.

„Transformarea” materiei în energie

Pentru fizicienii şi persoanele care consideră că energia este materie, aducem un exemplu de netăgăduit. La [11, pag. 42]¹ e scris că: „Toate felurile de energie pot fi transformate în energie electrică, care poate fi la rândul ei transformată în orice alt fel de energie”. Deci, să transformăm energia electrică în „… orice alt fel de energie”, ceea ce va confirma justeţea acestei legi şi afirmaţiile fizicienilor.

Pe timpul când oamenii de ştiinţă începuseră să studieze electricitatea, ei nu puteau încă stabili precis structura atomului. Cu totul diferit se prezintă aceste lucruri astăzi. Electronul, „piesa” principală a dispozitivelor electrice şi electronice moderne, care au un rol extrem de important în toate ramurile ştiinţei şi tehnicii, a fost cântărit: m_e = (9,109534  0,000047)  10^-31 kg. [12, pag. 131]².

Această „piesă” s-a dovedit a fi foarte comodă, ea e foarte uşoară şi mobilă, nu se uzează, nimeni n-a reuşit s-o distrugă sau s-o rupă, şi nu e o piesă deficitară. Electronul lucrează de minune în cele mai diverse condiţii: în medii solide, lichide, gazoase şi în vid.

În cazul curentului alternativ particulele nu se deplasează în mişcare de translaţie de-a lungul conductorului. Electronii oscilează numai în conductor. Amplitudinea acestor oscilaţii constituie fracţiuni de milimetru.

Deci, ideea de a transforma materia în energie electrică, apoi energia electrică să o transformăm în materie este absurdă. Şi iar apare întrebarea: unde a dispărut materia (energia)?

* * *

Cu toţii ştim că unitatea de măsură a materiei este kilogramul, iar unitatea de măsură a energiei sunt joulii (J). Aşadar, 1 kg de pulbere posedă 3,810⁶ jouli (J), [13, pag. 143]³. Sunt de acord atunci când se acceptă că energia nu este materie şi se exprimă în jouli, dar în cazul în care energia este considerată materie, ar trebui să se exprime în kilograme şi anume: avem un kilogram de acţiune (energie). Sună absurd ? Exact tot atâta absurditate va fi şi în cazul în care ne pronunţăm că energia este materie.

* * *

Odată cu evoluţia fizicii nucleare s-a constatat că legea conservării şi transformării energiei nu se respectă. De ce fizicieni susţin în continuare valabilitatea acestei legi?

La [12, pag. 141]¹ e scris: „Legi de conservare în interacţiunile nucleare. Orice fel de interacţiune este caracterizată prin legi de conservare. Prima oară am întâlnit legi de conservare în interacţiunile mecanice în care se conservă energia, impulsul şi momentul cinetic. Apoi, în interacţiunile electrice am văzut că se conservă sarcina electrică. Interacţiunile nucleare se supun şi ele unor legi de conservare. Unele dintre ele sunt legile generale cunoscute: conservarea energiei, impulsului, momentului cinetic şi a sarcinii electrice. Alte legi sunt speciale: conservarea numărului de nucleoni sau a parităţii”, dar despre legea conservării şi transformării materiei (substanţei) nu s-a menţionat nimic.

Ţin să menţionez, că deficitul de substanţă în urma interacţiunilor nucleare se explică prin cantitatea de particule (extrem de mici) ce părăsesc corpul respectiv, şi nu prin transformarea materiei (substanţei) în energie termică conform teoriei actuale, [10, pag. 23]².

Există o ipoteză, precum că marele geniu Einstein îndreptase ştiinţa secolului XX pe o pistă falsă, mai ales pentru că toate încercările făcute de savanţi de a pune în acord cele două „mari teorii” ale fizicii moderne – relativitatea şi teoria cuantelor – au dat greş.

O examinare mai profundă a acestor exemple, formulate cu claritate, ne conduce la concluzii ce vin în contradicţie cu această lege fundamentală şi afirmaţiile fizicienilor – că energia este materie. Suntem în secolul XXI şi după părerea noastră ar trebui să evolueze şi acest domeniu al fizicii. „Nepăsarea este somnul minţii omeneşti” (Vauvenargues).