Frâna magnetică şi conservarea energiei

Pentru fizicienii conservatori, care neagă cu vehemenţă justeţea experimentelor anterioare, doresc să descriu un experiment în care transformările de energie potenţială şi cinetică în energie termică constituie circa 1%.

Aşadar, un magnet se va apropia de un electromagnet care este fixat rigid de corp. Apropierea se va efectua în modul în care magneţii se vor respinge. Părţile magneţilor care se suprapun au aceeaşi polaritate şi pentru apropierea lor se va cheltui o oarecare energie. Mecanismul are posibilitatea de a fixa magnetul în poziţia apropiată de electromagnet. În momentul eliberării, magnetul se va deplasa brusc la o anumită distanţă de electromagnet.

Deci, energia cheltuită la apropiere, se va consuma pentru deplasarea magnetului la o anumită distanţă, minus pierderile. În acest caz vom avea un proces reversibil. Se pune întrebarea, ce se va întâmpla în cazul procesului ireversibil? Unde dispare energia utilizată la apropierea magneţilor, atunci când pur şi simplu se va deconecta electromagnetul? Cu energia termică ne-am clarificat. Şi totuşi unde dispare energia?

Fig. 1

Frâna magnetică din fig. 1 ne demonstrează acelaşi lucru. Prin urmare se naşte întrebarea: în ce „formă” se transformă energia? Unde dispare energia? Varianta, precum că energia se transformă în energie termică sau în energie electrică, nu poate fi admisă. E inacceptabilă şi varianta precum că energia este o formă a materiei ce nu poate fi depistată.

Nu numai o dată le-am cerut fizicienilor să răspundă la această întrebare provocatoare, intenţionat formulată astfel: „Unde a dispărut energia?”. Dar de fiecare dată se eschivau de la adevăr. Absurditatea întrebării o explică noţiunea de energie şi anume: energia este o mărime fizică, o acţiune, un abstract. Deci, se mai poate formula întrebarea astfel: „Unde a dispărut energia? ”, „Unde a dispărut acţiunea?” sau „Unde a dispărut abstractul?”

O analiză atentă, ştiinţifică ne conduce la concluzii ce vin în contradicţie cu legea conservării şi transformării energiei. Prin aceste experimente se evidenţiază cât se poate de clar că energia (acţiunea) nu este materie şi nu se conservă. E absurd să vorbim despre conservarea unei acţiuni, unui abstract.

Energia ne caracterizează numai mărimea lucrului ce s-a efectuat. Dar ca atare energia nu efectuează nici un lucru. În orice caz lucrul este efectuat doar de forţe ce apar în urma unui proces oarecare. Acţiunea ce provoacă o acceleraţie se numeşte forţă.

Deci, deja putem trage o concluzie: în timpul unui proces apar interacţiuni caracterizate de forţe. Aceste forţe îndeplinesc un lucru oarecare, iar lucrul (mărimea lui) este caracterizat, măsurat, de energie. Energia ne furnizează date exacte despre lucrul efectuat. Or, energia nu este altceva decât DATE EXACTE. In această lumină răspunsul apare fără nici un efort special de gândire.

Desigur că acestea sunt lucruri banale, dar pentru descrierea adevăratei situaţii suntem obligaţi să repetăm, mai ales pentru fizicienii conservatori. Altfel zis: „Lumina nu există nici pentru cel ce nu vede, nici pentru cel ce nu vrea să vadă” (G. Sand).