Impactul energeticii – graţie „vocaţiei” fizicii

Energia este suportul pe care s-a bazat dezvoltarea accelerată a societăţii umane pe parcursul ultimelor secole, dar tot ea este cauza multiplelor probleme de mediu care pun sub semn de întrebare perspectivele existenţei vieţii şi civilizaţiei umane. „După cum au observat biologii, omul este singura fiinţă care îşi distruge mediul în care trăieşte. De ce ? Motive ar fi multe: nepăsarea, lipsa educaţiei, incultura, inconştienţa - toate acestea fac din om cel mai mare inamic natural al planetei. Omul încă nu a învăţat sau, mai bine spus, a uitat cum să trăiască în armonie cu natura”, [16, pag. 10]¹.

Realităţile pe care le trăim arată că civilizaţia modernă a intrat în conflict direct cu mediul ambiant. Nu există proces de producere a energiei electrice şi termice fără incidenţă asupra mediului.

Sectorul energetic, cât şi mijloacele de transport auto, maritim şi aerian, constituie în toate ţările cele mai importante surse de emisii de gaze cu efect de seră (GES). La arderea combustibililor fosili fie în motoare cu combustie, fie în turbine cu reacţie sau cazane, se elimină în mediul ambiant în cantităţi considerabile gaze poluante şi particule solide – 5361041 g /kWh, [15, pag. 10, tab. 1.2]². „Dintre gazele cu efect direct de seră (CO₂, CH₄, N₂O, CFC, PFC, HFC, CF₄, SF_6, etc.), bioxidul de carbon este gazul cu cel mai pronunţat efect. Gazele cu efect indirect de seră sunt: NO_x, CO, COVNM şi SO₂” [17, pag. 11]³.

Prin producerea de energie se creează un dezechilibru faţă de mediul ambiant, dezechilibru ce rezultă din apariţia unor elemente inexistente până atunci şi care natura încearcă să le încorporeze.

Dacă de la începuturile istoriei umane şi până acum vreo 150 de ani populaţia, produsul social, producţia industrială, consumul de energie se dublau în decurs de câteva secole, în epoca contemporană timpul de dublare s-a redus substanţial. „În timp ce consumul de energie în lume se măreşte de 2 ori circa în 25 de ani, consumul de energie electrică se măreşte de 2 ori în 10 ani ”, [18, pag. 54]⁴.

Randamentul net al producerii energiei electrice, inclusiv pierderile de energie la transportul şi distribuţia energiei electrice până la consumatorul final, este de circa 70% pentru energia hidraulică, de circa 30-34% pentru combustibilul convenţional în centralele termoelectrice şi 28 -30% pentru energia nucleară.

„Volumul global anual al emisiilor de gaze rezultate din arderea tipurilor de combustibili menţionaţi constituie 30 miliarde tone. Pe primul loc se situează SUA în ceea ce priveşte consumul resurselor energetice, urmate de China, pe locul trei – Rusia, apoi Japonia, Germania, Franţa, Italia, Ucraina”, [19, pag. 19]¹. Aici nu este vorba de un impact local, dat fiind că gazele şi substanţele solide poluante sunt împrăştiate la sute de kilometri de la locul de emisie a acestora. Bioxidul de sulf şi oxizii de azot generează depuneri acide cu un impact deosebit de grav. „Pierderile de pe urma ploilor acide se estimează la 6000 euro pe tonă de emisii de SO₂ sau NO_x”, [15, pag. 16]². Mulţi oameni suferă din cauza poluării aerului cu plumb, cu oxizi de sulf şi pulbere, de la poluarea apelor şi produselor alimentare. Interesul sănătăţii populaţiei trebuie să fie prioritare faţă de beneficiul economic.

„Civilizaţia a intrat în conflict direct cu mediul ambiant, cu suportul natural al propriei existenţe şi al vieţii pe pământ, nu numai prin epuizarea resurselor naturale de energie, dar, în principal, prin deteriorarea calităţii factorilor de mediu – apa, aerul, solul” [15, pag. 7]¹. Au început deja să se facă observate unele modificări ale condiţiilor meteorologice care confirmă schimbarea globală a climei: inundaţii nemaivăzute, tornade, cicloane, fulgere, secete, devierea temperaturii (min - max), incendii, topirea intensă a gheţarilor etc. „Civilizaţia secolului XXI creează o povară din ce în ce mai mare pentru mediul înconjurător prin emisiile de substanţe periculoase şi producerea cantităţilor ridicate de deşeuri. Industrializarea globală, creşterea populaţiei, globalizarea şi transportul creează o cantitate de deşeuri care prin procedurile actuale nu poate fi prelucrate. Trebuie găsite cât mai urgent noi soluţii pentru rezolvarea acestor probleme, care să fie în armonie cu natura” [20, pag. 34]³.

Concomitent însă un şir de probleme persistă sau apar altele noi. „Noi forme ale dezechilibrelor ambientale – reducerea stratului de ozon al stratosferei şi încălzirea atmosferei – a început să altereze simţitor ecosistemele, sănătatea populaţiei etc.” [15, pag. 7]¹.

Deşi situaţia se agravează, atitudinea statelor, municipalităţilor nu este adecvată. „Sunt necesare măsuri urgente şi radicale pentru a repara situaţia critică şi a asigura pentru viitoarele generaţii un sistem durabil de viaţă. Se cer măsuri urgente de a stopa acest declin ecologic care poate conduce, într-o perioadă istorică scurtă, la schimbări catastrofice şi ireversibile” [19, pag. 59-61]¹.

Nu se poate spune că nu se face nimic în această direcţie, se cunosc documente internaţionale cum ar fi: Convenţia privind poluarea bazinului aerian la lungi distanţe, Carta energetică şi Protocolul privind utilizarea eficientă a energiei inclusiv protecţia mediului înconjurător, Protocolul de la Kyoto al Convenţiei privind schimbările climatice [21]², permiterea de a activa în sfera de producere industrială doar în condiţiile respectării normelor ecologice [22]³, etc. Dar cu toate aceste măsuri situaţia rămâne dificilă, ba mai mult, continuă să se agraveze cu paşi vertiginoşi. „Pentru stoparea fenomenului de încălzire globală omenirea nu are prea multe soluţii, principala fiind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)” [19, pag. 4]⁴.

Tendinţa spre mai bine a caracterizat fiinţa umană dintotdeauna. De aceea omenirea – alertată puţin – se zbate să smulgă energie de la soare, de la vânt, de la maree, din măruntaiele Pământului, din atomi, de oriunde. Apreciez eforturile depuse în direcţia implementării surselor de energie regenerabilă (SER), însă acestea nu vor putea aduce un aport însemnat în balanţa de energie. Trebuie de menţionat faptul că şi aceste surse (SER) nu sunt eliberate de neajunsuri – nu sunt ecologic pure (100%).

Din punct de vedere al relaţiei cu mediul înconjurător, cu natura, toate sursele energetice utilizate de om aduc prejudicii – graţie „vocaţiei” fizicii. Sursa cea mai puţin agresivă şi care nu pune probleme de protecţie a naturii se poate considera energia eoliană, dar şi această sursă nu-i scutită de neajunsuri – poluarea fonică. În ordinea enunţată sursele de energii acţionează cu un impact crescând asupra naturii, omului, de la cea inofensivă (energia eoliană), la cea a combustibililor naturali şi mai ales a dezintegrării atomului.

Dezvoltarea rapidă a centralelor nucleare electrice (CNE) a diminuat puţin criza energeticii. „Catastrofa de la Centrala nucleară de la Cernobâl (1986) a pus sub un mare semn de întrebare viitorul energeticii bazate pe fisiunea nucleară” [15, pag. 10]¹. O descriere detaliată despre acest incident puteţi găsi în cartea „Зарево над Припятью” [23]².

În exploatare normală, poluarea mediului înconjurător este redusă la staţiile nucleare, însă problema principală constă în depozitarea deşeurilor nucleare care posedă o durabilitate de radiaţie (48 000 ani) ce poate fi măsurată nu în generaţii umane, ci în ere geologice şi nu putem să nu luăm în considerare şi această realitate, acest pericol. „Pe termen lung, energetica nucleară are şanse de a-şi restabili poziţia sa deloc neglijabilă, îndeosebi în producerea energiei electrice, dar aceasta se va întâmpla doar după elaborarea unor tehnologii noi, capabile să asigure atât funcţionarea sigură a centralelor, cât si prelucrarea deşeurilor radioactive” [15, pag. 11]¹.

Doresc să precizez totuşi poziţia categoric negativă faţă de utilizarea energiei atomice (CNE). „Un mare fizician de azi spunea: Noi ştim acum că nu ştim unde ne duce ştiinţa. Şi totuşi, oamenii de ştiinţă trebuie să meargă mai departe” (C. Noica).

Este clar că energia este o componentă vitală a civilizaţiei. Mediul ambiant, natura, este o componentă a însăşi vieţii. Problema care se pune astăzi tot mai acut este de a găsi soluţia de mijloc între cele două imperative, producerea de energie şi salvgardarea naturii. Condiţiile severe impuse astăzi de natură ne obligă la măsuri radicale. Pentru aceasta este însă nevoie de mai multă chibzuinţă, de o perspectivă mai largă, nu meschin economică de moment, pentru a cerceta consecinţele, pentru a găsi soluţii mai bune, pentru a combate efectele nocive şi pentru a preîntâmpina pe cele pe care încă le ignorăm.

Fără îndoială că orice criză a energeticii se va rezolva, însă, cu părere de rău noi nu dispunem astăzi de timpul necesar şi nu trebuie să ajungem într-o criză ecologică, căci, nici o clipă nu trebuie uitat faptul că deteriorarea naturii este ireversibilă!