Energia termică internă
Doresc să menţionez că există două feluri de energie termică internă şi anume:
energia termică internă variabilă – o posedă absolut toate corpurile,
energia termică internă constantă – o posedă doar unele corpuri.
Mişcarea de rotaţie a electronilor în jurul nucleului este energia termică internă variabilă. Această energie corpurile o primesc continuu din mediul înconjurător conform legii echilibrului. Energia termică internă variabilă a corpurilor variază continuu (primesc – cedează) de la o valoare la alta (min. ÷ max.) în dependenţă de temperatura mediului.
Energia termică ce se degajă în urma unor reacţii chimice, şi anume trecerea materiei dintr-o stare de agregare în altă stare de agregare, este energia termică internă constantă – puterea calorică a corpurilor. Energia termică internă constantă la rândul ei este şi ea de două feluri, în dependenţă de structura materiei care înmagazinează această forţă interioară – energie potenţială. De exemplu: energia forţelor slabe (f. s.) – reacţii la temperaturi joase (arderea lemnului, cărbunelui, petrolului, gazului natural etc.) şi energia forţelor tari (f. t.) – reacţii la temperaturi înalte (reacţiile nucleare şi termonucleare).
Câmp
Câmpurile reprezintă o formă specială a materiei prin intermediul cărora se realizează interacţiunea dintre corpuri. Însă, fizicienii au comis şi unele greşeli. De exemplu: „Particula se transformă în câmp şi invers, câmpul se transformă în particulă” (?!) pag. 45820. Explic: până în prezent nu se cunosc cazuri în care câmpul magnetic ar trece din starea de agregare iniţială în altă stare de agregare, chiar dacă l-am supune la temperaturi înalte (exemplu instalaţia TOKAMAK).
Câmpul – o stare de agregare deosebită în care poate să se afle materia respectivă. Este de dorit ca această formă specială a materiei să fie recunoscută şi catalogată în grupa VI a stării de agregare a materiei.
Undă
Cu toate că există o viziune clară despre «undă», savanţii au comis şi unele greşeli: „В этом превращении обнаруживалась и как бы объединялась уже упоминавшаяся «двуликости» материи: волны электромагнитного излучения превращались в частицы вещества!” (?!) pag. 39821. Sau: „Упругие волны распространяются только в веществе, электромагнитные же волны могут распространяться как в веществе, так и в вакууме” pag. 31521. Ori: „Câmpurile electric şi magnetic pot exista nu numai într-o substanţă oarecare, ci şi în vacuum. De aceea trebuie să fie posibilă propagarea undei electromagnetice în vacuum” pag. 22622. Aceste erori trebuie excluse din manualele de fizică, să nu obligăm copiii să înveţe asemenea aberaţii.
Unda este o proprietate a materiei, ceva abstract. Dacă lipseşte materia (substanţa), atunci despre proprietatea cui mai poate fi vorba? A undei?! Atunci, ce-i aceea undă? În manuale este foarte clar descris cei aceea undă: „Unda este tocmai propagarea oscilaţiilor de la un punct la altul, de la o particulă la alta” pag. 14823. Sau: „De aceea unda transportă împreună cu oscilaţiile şi energia oscilaţiilor, deşi purtătorii înşişi ai acestei energii – particulele oscilante – nu se deplasează cu unda” pag. 15123. Redăm şi definiţia undei: „Se numeşte mişcare ondulatorie (sau undă) procesul de propagare a oscilaţiilor în spaţiu” pag. 10124.
Existenţa materiei în vid într-o stare de agregare oarecare, deosebită (materie din grupele superioare) nu trebuie să ne trezească nedumeriri. Însă deplasarea materiei în vid absolut, sub forma unui câmp oarecare (materie din grupa a VI), este de natură simplă. În acest caz particula emisă de emiţător se deplasează până la receptor, adică este o mişcare simplă a materiei şi anume: „O particulă nu necesită existenţa unui mediu prin care să se deplaseze, aşa cum necesită unda” pag. 25825. Undele se pot propaga doar în medii unde există substanţă. Nu are importanţă cât de dens sau rarefiat este mediul, important este să se îndeplinească condiţiile de propagare. Adică energia emisă de emiţător trebuie să se transmită de la o particulă la alta până la receptor. În aceasta constă «unda» şi altfel nu poate fi. Deci, deja putem trage o concluzie: undele (proprietate) NU se pot transforma în materie (substanţă) şi NU se pot propaga în vid absolut.
Vid
Afirmaţia fizicienilor precum că undele electromagnetice se propagă şi în vid nu este corectă, deoarece acest mediu în care undele electromagnetice se propagă nu este în realitate vid, ci este un mediu deosebit, alcătuit din materie a grupelor superioare (VI ÷ VIII). „Cuvântul «vid» provine de la cuvântul francez «vide» şi înseamnă gol. În natură nu există vid perfect (gol absolut). Chiar şi în spaţiul cosmic există particule de substanţă, atomi şi molecule” pag. 32426. În aceasta constă eroarea fizicienilor – au confundat un mediu deosebit cu vidul.
Consider că trebuie revizuită clasificarea mediului ca densitate, deoarece ştiinţa actuală nu ne oferă o explicaţie clară, completă despre vid. Trebuie de introdus cu mult mai multe trepte decât cele cunoscute. Este necesar de accentuat şi faptul că la clasificarea mediului ca densitate trebuie ţinut cont şi de materia din grupele superioare (VI ÷ IX), care trece liber prin orice strat de materie din grupele inferioare.