7

Noţiuni fundamentale ale fizicii cu probleme

Este necesară definirea conceptului de bază înainte de a fi posibil un progres ştiinţific, de a pune bazele unei teorii oarecare sau măcar de ţinut cont de cele cunoscute deja. Personal sunt convins că noţiunile fundamentale ale fizicii s-au ignorat şi se ignoră în continuare. Obiectivitatea în fizică este indispensabilă, iar trecerea cu vederea a unor aspecte de neglijat este o încălcare frapantă a eticii profesionale. De aceea voi încerca să propun unele completări şi corectări a unor noţiuni de bază ale fizicii: materie, energie, masă, inerţie, temperatură, energie internă, câmp, undă, vid, presiune şi lucru.

Materie

Diversitatea substanţelor, care stau la baza materiei, se studiază minuţios încă din Antichitate. Dar regretabil e faptul că în ştiinţa actuală (sec. XXI) încă se mai comit asemenea erori: „Общность свойств волн и частиц привела современную физику к признанию «двуликости» материи. Материя едина, но в различных условиях обнаруживает двойственный, корпускулярно-волновой, характер: то она предстает в форме полей (или волн), то в форме вещества (тел, частиц, или корпускул). Поэтому физика пользуется «двойственным подходом» к изучению: волновым и корпускулярным” pag. 326¹. Sau: „Современная физика убедительно доказала, что материя, изучаемая ею, существует в двух формах, в двух разновидностях – в форме вещества или частиц и в форме полей” pag. 314¹.

Explic: în cazul dat fizicienii confundă stările de agregare a materiei. Consider că clasificarea materiei respective în grupa a VI va corecta această greşeală (vezi pag. 17²).

Despre materie (substanţă) teoria actuală ne spune următoarele: „Orice substanţă constă din particule, de aceea cantitatea de substanţă este proporţională cu numărul de particule” Această definiţie este corectă, pentru că exprimă în mod real cantitatea de substanţă (materie), însă, această definiţie este incompletă. Personal consider că este necesară o nouă formulare şi anume: cantitatea de substanţă (materie) caracterizează numărul tuturor particulelor corpului respectiv prin greutatea acestora, raportată la etalonul masei.

În ştiinţa actuală se confundă masa corpului (cantitatea de substanţă – materia) cu masa corpului (inerţia): „Mărirea vitezei de mişcare a moleculelor conform formulei:

înseamnă mărirea masei tuturor moleculelor. ... Ceainicul fierbinte are o masă mai mare decât cel rece; însă această diferenţă nu poate fi constatată chiar şi cu ajutorul celei mai sensibile balanţe” pag. 128³. Conform „teoriei” lui Albert Einstein rezultă, că poate să apară materie din nimic, ceea ce consider o absurditate. Sau: „Una din proprietăţile fundamentale ale materiei o constituie variabilitatea ei” pag. 3⁴. Personal consider că pot varia masa (inerţia), viteza, forţa, energia, temperatura, volumul, presiunea (etc.), însă, în nici un caz NU poate varia materia, variază doar proprietăţile materiei.

Energie

Noţiunea fundamentală a fizicii «energia» a fost şi este problematică. La pagina 96⁵ e scris că cuvântul «energia» provine de la cuvântul grecesc «energhea» ceea ce înseamnă «acţiune, activitate». În cărţile de fizică se spune că: „Energia este o mărime scalară” pag. 18⁵. Sau: „Energia este măsura mişcării materiei” pag. 7⁶. Acest enunţ ar putea fi o definiţie ideală! De ce fizicienii afirmă că energia (acţiunea) se conservă? Vă închipuiţi ce absurdităţi se afirmă, se conservă o acţiune (energia), ceva abstract, dar nu se conservă materia (substanţa) şi anume: „ ... nu se conservă masa în sensul clasic, se conservă energia totală” pag. 134⁷. Precizez că în această expresie cuvântul «masă» caracterizează cantitatea de substanţă (materie).

Energia ne furnizează date exacte despre lucrul efectuat. Energia este o mărime fizică, o acţiune, ceva abstract, ce nu se conservă asemănător lucrului şi nu înţeleg de ce învăţaţii confundă energia cu materia. O descriere detaliată puteţi găsi în broşura „Limita posibilului ?...”⁸, în care se demonstrează teoretic şi practic că energia este o acţiune, ceva abstract şi nu se conservă. Legea conservării energiei este incorectă, de aceea este imperios necesar de corectat această greşeală.

Masă

Cea mai confundabilă noţiune de bază din fizică, masa. „Pentru caracterizarea inerţiei corpului, se introduce o mărime fizică numită masa corpului, care se notează cu simbolul m” pag. 22⁹. Redăm formularea noţiunii de «masă» din manualele de fizică: „Masa caracterizează inerţia corpului” pag. 22¹⁰. Sau: „Masa corpului este mărimea fizică ce caracterizează inerţia lui” pag. 32¹⁰, o formulare ideală. Dar, nu înţeleg de ce învăţaţii au confundat masa corpului (inerţia) cu masa corpului (cantitatea de substanţă – materia)? Poate că greşeala a fost comisă din cauza că aceste valori se măsoară în aceleaşi unităţi de măsură – kg? Sau poate din motivul că cuvântul «masă» are mai multe înţelesuri? Redăm varianta din DEX: „ ... 8. masă – mărime fizică ce caracterizează cantitatea de materie a unui corp; masă atomică, greutate atomică; masă moleculară, greutate moleculară; ...” pag. 783¹¹.

Personal consider că în acest caz trebuie de introdus numerotarea: masa-1 şi masa-2. Să se ştie care «masă» caracterizează cantitatea de substanţă şi care «masă» caracterizează inerţia. Consider că noţiunea de «masă» ar trebui să caracterizeze o singură proprietate şi anume cea a inerţiei, deoarece noţiunea «cantitatea de substanţă» nu necesită caracterizări suplimentare. Ţin să menţionez că masa corpului (inerţia) şi masa corpului (cantitatea de substanţă) sunt două lucruri total diferite, chiar dacă caracterizează acelaşi obiect – materia. Oriunde s-ar afla şi oricum s-ar mişca corpul, cantitatea de substanţă (materia) rămâne aceeaşi, rămâne constantă – nu apare din nimic şi nu dispare fără urme, conform legii conservării şi transformării materiei. În schimb, masa corpului (inerţia sau suprasarcina) poate să varieze la infinit, în dependenţă de acceleraţie (cu fenomenul inerţiei corpurilor ne întâlnim la orice pas).

O analiză aprofundată în această direcţie ne dezvăluie că determinarea masei corpului prin metoda cântăririi a condus la comiterea acestei erori. „În ştiinţă, tehnică şi în practica de toate zilele pentru a măsura masele corpurilor se foloseşte rar procedeul de comparare a masei corpului cu masa etalonului pe calea determinării acceleraţiilor corpurilor la interacţiunea lor. De obicei se foloseşte metoda de comparare a maselor corpurilor cu ajutorul cântarului” pag. 17¹². Dacă este vorba despre masa corpului (inerţia) NU pot fi de acord cu: „determinarea masei unui corp oarecare în stare de repaus, echilibru”. Anume starea de repaus, starea de echilibru este atunci când asupra corpului nu acţionează nici o forţă. Se ştie că corpul în stare de repaus, echilibru, nu posedă inerţie, adică valoarea masei corpului (inerţia) este egală cu zero atâta timp cât asupra acestui corp nu acţionează nici o forţă. Însă noi mai ştim că masa corpului este măsura inerţiei şi în momentul în care inerţia nu există, despre care masă mai poate fi vorba? Ce fel de măsură intuitivă, imaginară a masei îi atribuim corpului respectiv?

Repet: deosebirea dintre masa corpului (inerţia) şi masa corpului (cantitatea de substanţă – materia) constă în aceea că valoarea masei corpului (inerţia) poate varia la infinit, în schimb valoarea masei corpului (cantitatea de substanţă – materia) este constantă (se are în vedere pentru unul şi acelaşi corp). În acest caz trebuie neapărat de specificat masa-1 şi masa-2, ca pe viitor să nu se mai confunde aceste noţiuni fundamentale – masa corpului (inerţia) cu masa corpului (materia).