2.Oftalmopatie endocrine – etiopat,clasif,tratam,semen oculare.

Oftalmopatia endocrină este o afecţiune autoimună de sine stătătoare

şi reprezintă o alterare complexă a ţesuturilor orbitei, însoţită de infiltra­

ţie, edem şi proliferarea muşchilor retrobulbari şi ţesutului celuloadipos.

Această afecţiune a fost delimitată ca o unitate nozologică separată datorită

faptului că are o patogenie specifică şi poate evolua de sine stătător, poate

însoţi, anticipa ori apărea după vindecarea GDT.

La baza patogeniei bolii stă procesul de formare a anticorpilor contra

ţesutului retrobulbar şi muşchilor oculari, care stimulează sinteza glicoza-

minoglicanilor - substanţe hidrofile. Procesul este însoţit de edem, creş­

terea masei ţesutului orbitei şi protruzia bulbilor oculari din interior. Mai

frecvent apare la purtătorii de HLA - DR3. Forma severă se întâlneşte mai ales

la bărbaţi. în normă protruzia bul­

bilor oculari este de 16 - 19 mm. Se cunosc trei grade de gravitate a bolii:

+ 3- 4 mm; + 5-7 mm şi peste 8 mm faţă de nivelul normal.

Spre deosebire de semnele oculare din GDT, în oftalmopatia endocrină

ele sunt mult mai pronunţate şi determinate de protruzia bulbilor oculari

din interiorul orbitei.

Semen oculare: Semnele oculare în GDT, care evoluiază fără oftalmopatie tireotoxică

(endocrină), sunt slab pronunţate şi sunt condiţionate de efectul crescut al

catecolaminelor şi afectării musculaturii oculo-palpebrale.

Se cunosc următoarele semne oculare:

1) semnul De Graefe - retracţia exagerată a palpebralei superioare la fi­

xarea privirii asupra unui obiect mişcat de sus în jos (Graefe superior)

şi de jos în sus (inferior);

2) semnul Moebius - deficit de convergenţă;

3) semnul Rosenbach - tremorul pleoapelor închise;

4) semnul Kocher - accentuarea refracţiei palpebrale la fixarea unui obiect;

5) semnul Dalrympl - fanta palpebrală larg deschisă;

6) semnul Stelvag - clipit rar;

7) semnul Joffroy-Marie - la privirea în sus, muşchiul frontal nu se

contractă (cute frontale anihilate ori lipsă);

8) semnul Ellinec - hiperpigmentaţie palpebrală;

9) semnul Crauss - luciu exagerat al ochilor.

Se mai determină lacrimaţie exagerată, senzaţie de nisip în ochi, foto-

fobie, asociate în cazurile mai grave, cu oftalmopatie endocrină- diplopie,

strabism.

Tratamentul oftalmopatiei endocrine. în cazul asocierii cu GDT, se

tratează ambele afecţiuni. Oftalmopatia endocrină necesită tratament cuglucocorticoizi.

Există mai multe scheme de tratament. Mai frecvent se

aplică următoarea: tratamentul începe cu 60-1 OOmg/zi de prednisolon până

la obţinerea efectului (2-2,5 săptămâni) cu scăderea lentă a dozei (durata e

de 1,5-3 luni). Poate fi utilizată şi o altă schemă de tratament: prima săp­

tămână 60-65 mg/zi de prednisolon, a doua - 50-55 mg/zi, a treia 40-45

mg/zi, a patra 30-35 mg/zi, a cincea 20-25 mg/zi. Următoarele săptămâni

doza se micşorează cu 5 mg până la 5 mg/zi (timp de 2,5-3 luni).

Se aplică, de asemenea, tratament pentru deshidratare cu sulfat de mag­

neziu, eufilină, diuretice. în cazurile mai grave - radioterapie la nivelul

orbitelor, iar în cele deosebit de grave se recurge la decompresia orbitelor.