8. Extinderea din '81 şi '86: benefici şi costuri comunitare – Grecia. A doua extindere (1981) –

Este un val mic de extindere, cu o singura tara, Grecia. Ea ceruse asocierea la CE inca din 1959. Initial, a fost respinsa datorita faptului ca economia sa era subdezvoltata – in termeni relativi, bineinteles, in comparatie cu cei 6. Grecia devine membra asociata din 1961. Foarte probabil ca ar fi devenit mai repede membra daca nu ar fi intervenit lovitura de stat militara din 1967[1] si care a mentinut Grecia intr-un regim autoritar–militar pana in 1974. Este vorba despre asa-numitul „regim al coloneilor” si care pretindea ca protejeaza Grecia de comunism. Pe perioada acestui regim s-au inregistrat violari flagrante ale drepturilor omului dar si o administratie ineficienta.Inlaturarea regimului autoritar nu a fost lipsita de turbulente, antrenand revolte chiar in interiorul militarilor. Pana 1973 statul grec a fost condus de Georgios Papadopoulos, dar care a fost inlaturat de Brigadier Dimitros Ioannides. Aceste incearca si inlaturarea arhiepiscopului Macarios III, care conducea Ciprul. In contextul acestei crize, dar si a gravelor incalcari a drepturilor omului in Cipru in timpul coloneilor, Turcia invadeaza Ciprul in 1974. Grecia iese din criza prin intoarcerea la putere a lui Constantin Karamanlis, care a avut rolul istoric de a superviza reintoarcerea la democratie.Negocierile dintre CE si Grecia au fost incepute in 1976. Grecia nu era o tara bogata, dimpotriva. Turismul, prin care este azi cunoscuta, nu reprezenta nici pe departe ceea ce reprezinta azi ca si contributie la venitul national. Cea mai puternica ramura economica o reprezenta shippingul. Grecia devine membra a CE in 1981. De acum se pate vorbi despre „cei 10”.A treia extindere (1986) – Portugalia, Spania - Este vorba despre valul alcatuit din cele doua tari iberice: Spania si Portugalia. Ambele cerusera asociere inca din 1962 . Dar in acel moment ambele aveau regimuri autoritare, care nu erau, la fel cu Grecia, pe potriva principiilor pe care erau asezate Comunitatile Europene. Abia din 1970, respectiv 1973, cele doua tari obtin statutul de comert preferential cu CE, constand in scutirea de taxe si tarife la exportul din aceste tari catre tarile comunitare. Dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale a fost luata in considerare aplicatia celor doua state iberice. Ambele erau relativ sarace, desi in trecutul lor fusesera puteri coloniale. In Portugalia, unul din motivele pentru care s-a prabusit regimul Salazar a fost incapacitatea guvernamentala si militara de a face fata problemelor puse de coloniile Mozambic si Angola si de lupta lor pentru independenta (obtinuta in 1975). Spania, sub conducerea generalului Francisco Franco si a ideilor sale, a trecut printr-o perioada dificila economic in a doua jumatate a anilor 50 si anii 60, datorita orientarii politicii economice spre autarhie. Regimul Franco s-a incheiat, la moartea generalului (1975) si a beneficiat de o tranzitie pasnica spre democratie, la care au colaborat diferitele elite spaniole – militare, religioase, politice, inclusiv casa regala.CE au incurajat procesele de democratizare in ambele tari. Negocierile de aderare a Spaniei si Portugaliei au fost demarate 1978-1979. Ele devin membre ale CE in 1986. Prin aceasta s-a ajuns la dublarea membrilor CE si aceasta a avut drept consecinte: cresterea influentei CE in lume (devenise cel mai mare bloc comercial din lume); complicarea procedurilor decizionale in organismele politice ale CE; reducerea influentei Frantei si Germaniei; schimbarea echilibrului economic in interior – prin intrarea unor tari mai putin dezvoltate – Grecia (1981), Spania, Portugalia (1986). In opinia multor europeni, era timpul pentru suspendarea extinderii si pentru adancirea integrarii.