
- •Definiţii
- •Componenţa activelor nemateriale
- •Constatarea activelor nemateriale
- •Evaluarea iniţială a activelor nemateriale
- •Constatarea cheltuielilor
- •Schimbul activelor
- •Cheltuieli ulterioare
- •Evaluarea precedată de constatarea iniţială
- •Metoda recomandată de prezentul standard
- •Metoda alternativă admisibilă
- •Durata de exploatare utilă a activelor nemateriale
- •Calcularea amortizării activelor nemateriale
- •Revizuirea duratei de exploatare utilă a activelor nemateriale
- •Revizuirea metodei de calculare a amortizării activelor nemateriale
- •Recuperarea valorii de bilanţ
- •Majorarea ulterioară a valorii de recuperare
- •Metoda recomandată de prezentul standard
- •Metoda alternativă admisibilă
- •Ieşirea activelor nemateriale
- •Publicitatea informaţiei
- •Data intrării standardului în vigoare
- •Snc 13 „Contabilitatea activelor nemateriale” 12
Durata de exploatare utilă a activelor nemateriale
32. Valoarea activului nematerial (cu excepţia cazurilor examinate în paragraful 33 al prezentului standard) trebuie să fie repartizată sistematic pe perioada care nu depăşeşte durata de exploatare utilă sau 20 de ani de la data constatării iniţiale a activului. Esenţa economică a activului nematerial este de aşa natură că, odată cu majorarea termenului lui de utilizare, devine mai dificilă determinarea duratei de exploatare utilă. De aceea pentru majoritatea activelor nemateriale este stabilit un termen maxim de amortizare de cel mult 20 de ani. Pronosticarea duratei de exploatare utilă pe o perioadă care depăşeşte douăzeci de ani nu este suficient de certă pentru stabilirea unui termen mai îndelungat de amortizare.
33. Durata de exploatare utilă care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a activului poate fi stabilită numai în cazul în care activul este subiect al dreptului juridic în curs de peste douăzeci de ani, precum şi în cazul în care:
a) activul nematerial face parte integrantă dintr-un activ material concret, durata de exploatare utilă a căruia depăşeşte douăzeci de ani şi acest lucru poate fi constatat cu suficientă exactitate;
b) există o piaţă paralelă activă pentru tipul dat de active nemateriale, unde se poate constata că durata de exploatare utilă depăşeşte douăzeci de ani.
În cazul lipsei dreptului juridic, precum şi al imposibilităţii îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. a) şi b), nu există dovezi că se poate stabili cu certitudine durata de exploatare utilă a activului dat mai mare de douăzeci de ani.
34. În procesul utilizării activelor nemateriale avantajul economic (profitul) întruchipat în acestea se reduce. De aceea valoarea de bilanţ a acestora se micşorează treptat cu suma respectivă. Aceasta are loc pe măsura trecerii sistematice a valorii activului nematerial la consumuri sau cheltuieli pe toată durata de exploatare utilă. Exploatarea activului nematerial în cadrul întreprinderii se examinează ca consum al calităţilor utile întruchipate în activ (capacităţii de a contribui la producerea unui anumit volum de produse, la prestarea unui anumit volum de servicii). Iar astfel de factori care nu depind de întreprindere, cum sînt învechirea tehnică, modificarea cererii la piaţă etc. Deseori conduc la micşorarea avantajului economic (profitului) aşteptat de la activul nematerial. Din această cauză la stabilirea duratei de exploatare utilă a activului este necesar a lua în considerare:
a) durata previzibilă de exploatare a activului în cadrul întreprinderii;
b) învechirea tehnică rezultată din modificarea şi îmbunătăţirea producţiei sau din modificarea cererii pieţei faţă de producţia fabricată (serviciile prestate) cu aplicarea activului dat;
c) restricţiile juridice sau de alt caracter privind utilizarea activului, legate, de exemplu, de expirarea termenului de arendă;
d) termenul de valabilitate a documentului de protecţie (brevetului, certificatului de înregistrare a dreptului de autor).
35. Obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială, le sînt proprii unele particularităţi. De exemplu, invenţiile nesupuse uzurii morale sînt în stare să aducă întreprinderii un avantaj economic (profit) de lungă durată, iar uneori şi fără termen. În procesul utilizării emblemelor comerciale, mărcilor de fabrică etc. Avantajul economic (profitul) poate nu numai să descrească, dar şi să crească. Din această cauză specificul unor asemenea active nemateriale este necesar să se ia în considerare la determinarea duratei de exploatare utilă şi a sumei de amortizare. Cu totul altfel se amortizează drepturile de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială. Valoarea acestora se repartizează (casează) în cursul perioadei stabilite de contract (acord) sau alt document similar.
36. Durata de exploatare utilă a activului nematerial este determinată de perioada în cadrul căreia acesta este util întreprinderii. În multe cazuri această durată poate fi stabilită cu certitudine, prin urmare, pot fi determinate exact şi sumele decontate la calcularea amortizării. De exemplu, durata de exploatare utilă a licenţei procurate pentru executarea unor anumite lucrări sau prestarea de servicii în cursul unei perioade determinate de timp coincide cu perioada de valabilitate a licenţei. Durata de exploatare utilă a activului poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestuia, de exemplu, în cazul utilizării drepturilor de autor. Acest lucru este posibil, dacă se aşteaptă obţinerea avantajului economic (profitului) din utilizarea activului pe toată durata de protecţie juridică. Această durată este prevăzută de contract (acord).
37. Dacă întreprinderea contează să obţină avantaj economic (profit) din utilizarea activului nematerial în cursul unei perioade mai scurte decît prevede contractul, durata de exploatare utilă a unui asemenea activ corespunde unei perioade mai scurte - perioadei de obţinere a avantajului economic (profitului). Din această cauză casarea activului în cauză se admite la expirarea perioadei de timp menţionate, adică la obţinerea numai a unei părţi din avantajul economic (profitul) întruchipat în activ.
38. Dacă durata de exploatare utilă a activului poate fi determinată de perioada obţinerii unor rezultate previzibile, această durată va corespunde celei mai scurte perioade în cadrul acestui diapazon. În unele situaţii poate fi stabilit numai nivelul minim al diapazonului duratei de exploatare utilă a acestui activ. În aşa caz asemenea durată corespunde perioadei minime care a fost determinată.
39. Uneori activul nematerial, care constituie subiect al dreptului juridic, este inseparabil de un activ material concret. În aceste cazuri durata de exploatare a activului nematerial este determinată de dreptul întreprinderii de a-l utiliza. De exemplu, dacă termenul licenţei pentru dreptul de utilizare a automobilului este mai mic decît perioada în decursul căreia poate să servească automobilul, durata de utilizare a automobilului este egală cu durata indicată în licenţă. Uneori durata de exploatare a activului nematerial poate fi determinată ţinînd cont de experienţa care confirmă utilizarea acestuia mai mult de douăzeci de ani. De exemplu, licenţa pentru exploatarea unei întreprinderi în curs de patruzeci de ani poate fi utilizată exclusiv în baza activităţii unei întreprinderi similare, durata de exploatare a căreia este confirmată de experienţă şi este egală, de exemplu, cu treizeci de ani. În acest caz durata de exploatare a activului nematerial (licenţei) coincide cu durata de utilizare a activului material, fiind egală, de exemplu, cu treizeci de ani.
40. În practica activităţii întreprinderilor active nemateriale cu o durată de exploatare care depăşeşte douăzeci de ani se întîlnesc rar. În majoritatea cazurilor dreptul juridic de utilizare a activelor nemateriale inseparabile de cele materiale, pe o perioadă de peste douăzeci de ani este acordat de guvernul republicii sau instituţiile guvernamentale.
41. Activul nematerial poate fi concomitent subiect al dreptului juridic şi independent, adică separabil de un activ material concret. În acest caz durata de exploatare a activului nematerial poate să depăşească douăzeci de ani, dacă acesta este subiect al dreptului juridic şi dacă există o piaţă paralelă activă, care determină această durată. Pe piaţa paralelă trebuie să existe o omogenitate relativă a activelor nemateriale. Perioada de valabilitate a drepturilor, acordate pe această piaţă conform contractelor, trebuie să reflecte imaginea despre durata reală de exploatare a activului nematerial. De exemplu, pe piaţa paralelă activă există o legătură strînsă între valoarea licenţei pentru prestarea serviciilor de transport şi perioada de valabilitate a dreptului la aceste servicii. Dacă piaţa fixează preţul în funcţie de perioada de utilizare a acestui drept, probabil, perioada de valabilitate a acestui drept reflectă durata de exploatare utilă a activului. Prin urmare, dacă activul nematerial este subiect al dreptului juridic, iar asemenea drepturi se cumpără şi se vînd pe piaţa paralelă activă pentru activele nemateriale de acest tip, durata de amortizare coincide cu durata de exploatare utilă.
42. Dacă perioada de valabilitate a drepturilor stipulate în contract (acord) se determină în afara pieţei paralele active, această perioadă nu constituie un temei pentru stabilirea duratei reale de exploatare utilă a activului. Aceasta se explică prin faptul că perioada de valabilitate a drepturilor este determinată de criterii diferite de cele recunoscute de piaţa paralelă activă la stabilirea duratei de exploatare utilă. În acest caz durata de amortizare a activului nematerial corespunde celei mai scurte perioade - duratei de exploatare utilă sau douăzeci de ani din data constatării iniţiale a activului.