23. Exercitarea servitutilor. Drepturile şi obligaţiile proprietarului de teren

aservit. Conform dispoziţiilor Codului civil, proprietarului de teren aservit îi revin drepturi corelative obligaţiilor proprietarului de teren dominant şi viceversa. Pe lângă drepturile şi obligaţiile corelative, legea prevede alte drepturi şi obligaţii.

4.3.1. Proprietarul terenului aservit are dreptul:

• de a i se repara daunele suportate ;

• de a primi recompensă;

- de a abandona partea din terenul său pe care se exercită servitutea; în cazul în care, conform contractului, cheltuielile lucrărilor de exercitare şi conservare a servitutilor revin proprietarului de teren aservit, acesta se va putea exonera de obligaţie abandonînd în folosul proprietarului de teren dominant partea din terenul aservit necesară exercitării servitutii;

- de a răscumpăra servitutea; proprietarul terenului aservit poate, pânada expirarea termenului de servitute, să pună capăt existenţei ei prin răscumpărare, plătind titularului de drept o sumă pentru care acesta să renunţe la dreptul său; art.442 reglementează în mod special dreptul proprietarului de teren aservit la răscumpărarea servitutii de trecere când există o disproporţie vădită între utilitatea pe care o procură terenul dominant şi inconvenientele sau deprecierea provocată terenului aservit;

- de a indica o altă parte din teren pentru exercitarea senntuţii; proprietarul terenului aservit poate indica o altă parte din teren decît cea la care s-a convenit, pentru exercitarea dreptului de servitute, dar numai în cazul în care o astfel de transferare nu prejudiciază proprietarul terenului dominant; cheltuielile de transferare le suportă proprietarul terenului aservit.

4.3.2. Proprietarul terenului aservit este obligat:

• să permită efectuarea actelor materiale necesare exercitării dreptului de servitute;

• să se abţină de la orice act care limitează exercitarea servitutii;

• să suporte o parte din cheltuieli în ca^ul în care beneficiară de lucră.rile edificate de titularul dreptului de servitute.

24. Modificarea locului de exercitare a servitutii.

Servitutea se exercită întocmai cum s-a convenit prin actul de constituire, proprietarii neavând dreptul să schimbe starea locurilor ori să strămute exercitarea servitutii; dacă in actul de constituire nu se poate determina locul asupra căruia se exercită servitutea, iar între proprietari apar litigii în legătură cu acest fapt, instanţa poate considera ca determinant locul asupra căruia servitutea s-a exercitat benevol şi fără obiecţii în cel puţin 3 ani.

în cazuri excepţionale, proprietarul terenului aservit poate indica, pentru exercitarea dreptului de servitute, o altă parte din teren decât cea stabilită anterior, dar numai dacă o astfel de transferare nu prejudiciază proprietarul terenului dominant. Cheltuielile de transferare le suportă proprietarul terenului aservit.

25. Stingerea servitutilor.

Modurile de stingere a servitutii. Fiind un dr asupra lucrurilor unei alte persoane, servitutea se naşte şi există atât timp câţ există bunurile imobile dacă nu intervine un temei de stingere a ei. Conform CC, dr de servitute se stinge în caz de: consolidare a terenurilor; consolidarea are loc atunci când terenul dominant şi cel aservit ajung a fi ale aceluiaşi proprietar, prin orice act juridic; legiuitorul reglementează expres consolidarea în cazul jn care proprietarul abandonează, partea din terenul grevat cu servitute; astfel, proprietarul terenului aservit care, conform contractului, suportă cheltuielile lucrărilor de exercitare şi conservare a servitutilor se va'putea' exonera de ele prin abandonarea, în folosul proprietarului terenului dominant, a părţii din terenul aservit necesare exercitării servitutii; abandonarea se face prin act autentic , iar dr de proprietate trece la proprietarul terenului dominant la data înscrierii în registru;

- renunţare a proprietarului de teren dominant; acesta poate să renunţe de la dr său de servitute printr-o declaraţie în formă autentică şi cerere de radiere a drlui din registrul bunurilor imobile;

- expirare a termenului pentru care a fost constituită; servitutea există atâta timp cât există bunurile imobile, trecând, ca drept, de la un proprietar de teren dominant la altul, iar ca sarcină, de la un pr-oprietac de teren aservit ta altul; dacă însă, prin actul de constituire, s-a convenit, dreptul de servitute se stinge Ia expirarea unui anumit termen sau la survenirea unei condiţii rezolutorii;

- răscumpărare; răscumpărarea dr-ului se face prin act juridic în formă autentică, iar dr se stinge la data radierii lui din registru; legiuitorul reglementează în mod deosebit răscumpărarea servitutii de trecere;

• stingere a dreptului de superficie

• imposibilitate de exerciţiu; această cauză de stingere intervine dacă apare un obstacol material care împiedică exercitarea dreptului; de exemplu, în cazul servitutii de a lua apa din fântână, dreptul se stinge dacă izvorul a secat;

• neuz pentru o perioadă de 10 ani; termenul de neuz începe să curgă de la data ultimului act de exerciţiu a servitutilor necontinue ori de la data unui act contrar servitutilor continue; exercitarea servitutii de către un coproprietar, uzufructuar sau superticiar face sa se întrerupă termenul raţă de ceilalţi coproprietari ori faţă de nudul proprietar;

- dispariţie a oricărei utilităţi a lor; servitutea se stinge dacă proprietarul terenului dominant nu mai are nici o necesitate şi nici un interes în folosinţa acestuia; de exemplu, nu mai este necesară servitutea de a lua apă, dacă proprietarul terenului dominant şi-a construit fântână sau a instalat conductă, ori servitutea de trecere la un drum asfalfift nu mai este utilă deoarece proprietarul terenului dominant a făcut ieşire proprie la un astfel de drum;

- expropriere a terenului aservit dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Stingerea servitutii se demonstrează prin acte înregistrate de oficiul cadastral sau extrase din registrul bunurilor imobile.