22. Exercitarea servitutilor. Drepturile şi obligaţiile proprietarului de teren dominant.

Dispoziţii generale. Servitutea se exercită de către persoanele care au constituit-o cu bună-credinţă, fiecare respectându-şi drepturile şi obligaţiile. Limitele şi modul de exercitare a servitutii sunt stabilite în actul de constituire, în condiţiile legii. Servitutea se extinde asupra a tot ceea ce este necesar pentru exercitarea sa.

Proprietarul terenului dominant este îndrept:

- să se folosească de servitute exercitând asupra terenului aservit acte materiale (să treacă, să repare) şi juridice (să interzică proprietarului ori oricărei alte persoane edificarea construcţiei în cazul unei servitutii negative de a nu construi): dreptul de servitute trebuie să fie exercitat astfel încît să creeze cit mai puţine dificultăţi proprietarului de teren aservit;

- să efectueze din cont propriu orice, lucrare necesară exercitării dreptului său; de exemplu, in cazul servitutii de trecere, proprietarul terenului dominant poate să asfalteze drumul sau cărarea; în cazul servitutii de instalare a unei conducte, să sape şanţul, să schimbe ţevile vechi ere;

• să conservele dreptul său; conform art.198, prin act de conservare înţelegându-se actul de preîntâmpinare a pierderii unui drept subiectiv; dreptul de servitute se stinge dacă persoana nu s-a folosit de servitute timp de 10 ani, termenul de neuz începând să curgă de la data ultimului act de exerciţiu, deşi persoana care nu mai are aceeaşi necesitate de folosire a servitutii face însă acte materiale numai pentru a preveni stingerea dreptului său; dacă persoana obligată a împiedicat folosinţa, titularul dreptului de servitute poate să-xi conserveze dreptul prin înaintarea unei acţiuni în instanţă pentru a opri curgerea prescripţiei ori stingerea dreptului;

• să pretindă la o parte din cheltuieli dacă lucrările efectuate profită si proprietarului de teren aservit; de exemplu, acesta se foloseşte de conducta de apă sau de gaz construită de proprietarul terenului dominant sau de drumul de acces asfaltat de el;

• să întreţină si să decidă soarta juridică a construcţiilor şi plantaţiilor ie care le-a amplasat pe terenul aservit în legătură cu exercitarea servitutii; proprietarul terenului aservit are dreptul să ie ridice în cazul expirării termenului de servitute

• să exercite dreptui de servitute accesorie, când exercitarea unei servituti necesită o altă servitute; de exemplu, servitutea de a lua apă din fântână-(servitute principală) impune şi servitutea de trecere peste terenul aservit (servitute accesorie); chiar dacă în actul de constituire a servitutii principale nu s-a prevăzut nici o servitute accesorie, proprietarul terenului aservit va fi ţinut să tolereze şi acţiunile materiale ale servitutii accesorii;

• să renunţe la dreptul său de servitute; renunţarea la drept se face în aceeaşi formă ca şi contractul de constituire a servitutii, producând efecte numai după radierea dreptului din registru; simpla neexercitare a dreptului de servitute poate duce la stingerea lui. dar nu înseamnă renunţare.

Proprietarul terenului dominant este obligat:

• să-ţi exercite dreptul astfel încât să creeze cât mai puţine dificultăţi proprietarului de teren aservit servitutile pozitive, indiferent de tipul lor, trebuie exercitate cu bună-credinţă, să nu deranjeze, nici să păgubească cealaltă parte.

• să întreţină construcţiile şi plantatei le de pe terenul aservit in măsura în care asigură interesele terenului aservit dacă există mai mulţi titulari ai dreptului de servitute, această obligaţie aparţine fiecărui proprietar de teren dominant proporţional beneficiului său dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel;

• să repare daunele aduse proprietarului de teren aservit dacă, prin exercitarea servitutii, se aduc prejudicii proprietarului de teren aservit, titularul dreptului de servitute este obligat să le repare. S>e consideră prejudicii banii plătiţi ca impozit imobil pentru terenul pe care se exercită servitutea, precum şi plantaţiile nimicite prin săpăturile efectuate de proprietarul terenului dominant în vederea reparării conductei din terenul aservit; dacă există mai mulţi titulari ai dreptului de servitute, obligaţia de reparaţie a prejudiciului aparţine fiecăruia proporţional utilităţii obţinute,

• să plătească o recompensă proprietarului de teren aservit; titularul dreptului de servitute plăteşte recompensă dacă actul de constituire nu prevede că dreptul de servitute se acordă cu titlu gratuit; recompensa reprezintă o sumă care acoperă beneficiul pe care proprietarul terenului aservit l-ar fi avut în cazul exploatării normale a terenului său fără sarcina servitutii;

• să înlăture toate construcţiile şi plantaţiile pe care le-a amplasat dacă proprietarul terenului aservit a decis astfel.