1. Noţiunea dreptului de uzufruct

Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai complet asupra unui lucru, deoarece conferă posesiunea, folosinţa şi dispoziţia unui singur titular (proprietate exclusivă) sau mai multor titulari (coproprietate). Celelalte drepturi reale se constituie asupra unor lucruri străine, care aparţin cu drept de proprietate unei alte persoane. Este important a se reţine faptul că una şi aceeaşi persoană nu poate avea şi dreptul de proprietate, şi un alt drept real asupra aceluiaşi lucru. Unul dintre cele mai răspândite drepturi asupra unui lucru străin este dreptul de uzufruct, definit de Iustinian dreptul de a folosi şi culege fructele unor lucruri străine, păstrând neatinsă substanţa lor.

Potrivit CC, uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei persoane (nudulproprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.

Uzufructul este nu altceva decât rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate în elementele sale şi atribuirii unora dintre ele proprietarului, altora) unei alte persoane, numite uzufructuar. Proprietarul păstrează numai dreptul de dispoziţie a bunului, posesiunea şi folosinţa atribuind-o uzufructuarului. Acesta este motivul pentru care o astfel de proprietate se numeşte nudă proprietate (goală sau fără conţinut), iar proprietarul, nudul proprietar. Nuda proprietate nu~ este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ci doar una din formele în care acest drept poate să existe.

Pornind de la expresia legală, expusă în definiţie, de a poseda bunul, de a-1 folosi şi de a-i culege fructele întocmai ca proprietarul, uzufructuarul exercită prerogativele sale în mod direct şi nemijlocit asupra bunului, fără a avea nevoie de o prestaţie specifică din partea nudului proprietar sau a oricărei alte persoane. In special, referindu-se la dreptul de a culege fructele, legiuitorul stipulează că uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce bunul şi că ele trec în proprietatea acestuia la data culegerii lor.

2. Caracterele juridice ale uzufructului.

Uzufructul se particularizează prin următoarele caractere.

1. Uzufructul este un drept real, deoarece presupune o legătură directă între titular si bun. Uzufructul este un drept real principal, deoarece are o existenţă autonomă şi se exercită ca şi dreptul de proprietate, însă fără a afecta substanţa lucrului şi fără a-i hotărî soarta juridică. Aparent, uzufructul seamănă cu locaţiunea, care este un drept de creanţă. deosebiri esenţiale: Uzufructuarul poate trage orice foloase din bunul primit dacă actul de constituire nu prevede altfel, locatarul însă nu are dreptul să schimbe forma bunului, nici să-1 folosească în alt scop decât la destinaţie.Uzufructuarul poate să închirieze şi să arendeze bunul care face obiectul uzufructului dacă, prin actul de constituire, nu este interzis, locatarul însă poate da bunul închiriat în sublocaţiune doar cu consimţământul locatorului. Uzufructuarul poate renunţa la dreptul său stingând prin aceasta uzufructul, locatarul nu poate renunţa la dreptul său, având posibilitatea de a rezilia contractul .

Uzufructul este cu titlu gratuit dacă titlul oneros nu este stipulat expres în actul de constituire, Iocaţiunea însă poate fi numai cu titlu oneros .Uzufructul se stinge la moartea sau la lichidarea uzufructuarului, drepturile şi obligaţiile locatarului trec prin succesiune .

2. Uzufructul este un drept temporar prin esenţa sa. Uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice poate dura cel mult până ia decesul acesteia, iar cel constituit în favoarea unei persoane juridice va dura până la lichidarea ei, dar nu mai mult de 30 de ani. Actul juridic prin care se constituie un drept de uzufruct perpetuu şi transmisibil pentru cauză de moarte este lovit de nulitate absolută.

3. Uzufructul este un bun sau un drept cu caracter intuitu personae, incesibil. Dreptul de uzufruct nu poate fi cesionat terţilor ori înstrăinat în alt mod, nici gajat sau ipotecat. Această interdicţie însă nu împiedică uzufructuarul să folosească bunul care face obiectul uzufructului, inclusiv prin transmitere în locaţiune sau arendă. Creditorul uzufructuarului poate urmări drepturile acestuia, altele decât cel de uzufruct (fructele, veniturile etc).

4. Uzufructul se poate constitui asupra bunurilor neconsumptibile. Legiuitorul admite, cu titlu de excepţie, ca uzufructul să se extindă şi asupra unor bunuri consumptibile , care sunt părţi componente ale unui patrimoniu dat în uzufruct.