В качестве методов финансового планирования используются:

1. Финансовое прогнозирование – разработка финансовых планов путем опредеоения финансовых ресурсов (форм и методов их привлечения), определение финансовых показателей, обьемов и пропорций денежных фондов, источников формирования и направлений использования. К методам Финансового прогнозирования относятся:

- балансовый метод – составление финансового плана в форме баланса включая доходы и расходы;

- нормативный метод – подразумевает определение расходов исходя из установленных нормативов по расчету гос расходов.

2. Финансовый контроль.

4. Финансово- Экономические рычаги

Важную роль в реализации экономических, социальных и других программ государства выполняют экономико-финансовые рычаги.

Экономико-финансовые рычаги— это инструмент экономического или финансового характера, с помощью которого государство воздействует на экономический интерес отдельного коллектива или индивидуально на его членов с целью достижения определённых задач.

ФЭР различаются:

• По способу применения;

• По содержанию;

• По форме и степени воздействия;

• По произведенным эффектам.

ФЭР делятся на:

• Стимулирующие и санкционные (цена, тарифы, стоимость, рентабельность, валютный курс, % );

• Распределительные (налоги, сборы, пошлины, инвестиции, пенсии, стипендии…);

• Уравновешивающие и балансирующие (система оплаты труда, денежный оборот, система бюджетных и внебюджетных фондов, система амортизации основного капитала).

Финансовые рычаги— это формы и методы выражения финансовых отношений, формирования и использования денежных доходов и фондов денежных средств.

К финансовым рычагам относят: доходы, расходы, прибыль, все налоги, сборы, пошлины, страховые платежи, взносы на социальное страхование, пенсии, стипендии, пособия.

Характерными чертами финансовых рычагов являются:

• их функционирование определяется действием экономического механизма, уровнем хозяйствования, планирования и управления.

• используются в процессе образования и использования фондов денежных средств (ДС).

ЭФР занимают важное место в финансовом механизме и используются в качестве экономических методов управления.

5. Специализированные и неспециализированные органы контролирующие финансовую деятельность.

Специализированные и неспециализированные органы контролирующие и влияющие на финансовую деятельность являются частью финансовой системы.

Atribuţiunile financiare ce revin diferitelor instituţii şi organe pot fi:

1. Atribuţiunile Parlamentului:

1. Dezbaterea şi aprobarea programelor de guvernare , incluzînd şi componenţa financiară a acestor programe.

2. Legiferarea activităţii financiare începînd cu aprobarea legii finanţelor publice.

3. Reglementarea prin legi a diferitelor laturi ale activităţii financiare publice, între care cele privitoare la:

- sistemul de impozite, taxe şi contribuţii, care sunt numai de competenţa acestuia, atunci cînd sunt destinate bugetului administraţiei centrale.

- legiferarea asigurărilor sociale sau a asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

- legiferarea instituţiilor financiare publice, inclusiv a celor de control financiar; (Parlamentul asigură şi controlul asupra bugetului de stat în faza de închidere a exerciţiului bugetar).

2. Atribuţiunile Guvernului:

1. Elaborarea proiectului bugetului administraţiei centrale şi definitivarea proiectului de buget prezentat Guvernului de Ministerul Finanţelor.

2. Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat

3. Obligaţia de a prezenta Parlamentului atît proiectul de buget în faza supunerii spre aprobare, cît şi a contului de închidere.

4. Organizarea şi răspunderea de desfăşurarea execuţiei prevederilor bugetare, prezentînd propuneri de revizuire a prevederilor bugetare.

5. Analiza periodică a situaţiei financiare a ţării şi luarea de măsuri pentru asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic.

3. Ca organ financiar nespecializat se distinge şi Ministerul Muncii cu sfera asigurărilor sociale.

4. Atribuţiunile financiare ale organelor locale: elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale.

5. Ministerul Finanţelor exercită administrarea în sfera finanţelor publice şi are preocupare directă în a elabora şi urmări execuţia prevederilor bugetare aprobate.

1. Organizarea, coordonarea şi elaborarea proiectului de buget public, inclusiv a bugetului administraţiei centrale de stat. Din acest punct de vedere, Ministerul Finanţelor emite normele ce reglementează modul de desfăşurare a lucrărilor privitoare la întocmirea proiectului bugetar şi după definitivarea acestuia la nivelul său prezintă acest proiect spre aprobarea Guvernului.

2. Participă împreună cu Banca Naţională la elaborarea balanţei financiar monetare şi valutare a ţării.

3. Efectuează studii de oportunitate privitoare la investiţii şi asigură cadrul normativ privind derularea activităţii financiare, inclusiv la contabilitatea agenţilor economici.

4. Elaborarea şi adaptarea pe parcurs a sistemului cu pîrgii economico financiare cu satabilirea cadrului de funcţionare a acestora în cadrul mecanismului financiar.

5. Organizarea şi exercitarea prin organe proprii a controlului financiar de stat.

6. Fundamentează şi propune cadrul legislativ privind activitatea financiară, inclusiv modul de acoperire a deficitului bugetar şi de gestionare a datoriei publice.

7. Gestionează participarea statului cu capital la diferite societăţi comerciale, inclusiv la societăţi mixte, şi exercită supravegherea financiară a agenţilor economici cu capital de stat.

6. Băncile se constituie într-o reţea de instituţii specializate în efectuarea activităţii financiar-valutare, constituind un sistem bancar. În centru se situează Băncile de Emisiune sau Naţionale. Această structură a sistemului bancar este considerată Bancă Centrală de Stat, care asigură supravegherea activităţii tuturor băncilor.

1. Ca atribuţiune exclusivă este singurul organ de emisiune monetară.

2. Banca Naţională poartă răspunderea pentru reglementarea activităţii privind circulaţia monetară, creditarea bancară şi operaţiile valutare, colaborînd cu Ministerul Finanţelor.

3. Posibilitatea efectuării de operaţiuni de scontare sau reescontare a efectelor de comerţ (primeşte de la băncile comerciale efecte şi le acordă acestora credite în baza lor; cambia).

4. Acordă credite băncilor comerciale şi instituie obligaţia de constituire a rezervelor de către băncile comerciale.

7. Băncile comerciale ca verigi ale aparatului financiar bancar acţionează ca:

1. Intermediari financiari în economie.

2. Efectuează operaţiuni cu plăţi şi încasări, operaţiuni de creditare a agenţilor economici, desfăşurînd operaţiuni bancare pe teritoriul naţional şi extern.

3. Primesc şi administrează depozite de disponibilităţi băneşti ale persoanelor fizice sau juridice.

4. Efectuiază operaţiuni de creditare în monedă naţională sau valută, operaţiuni de scontare a efectelor comerciale prezentate de agenţii economici şi operaţiuni de vînzare – cumpărare a titlurilor de credit emise de stat.

8. Instituţiile de asigurare – activitate de asigurări de bunuri, persoane, răspundere civilă:

1. Organizează şi desfăşoară operaţiunile financiare în raport cu persoanele fizice şi juridice cu care încheie contracte de asigurare.

2. Emite reglementările interne privind organizarea şi efectuarea asigurărilor, inclusiv stabilirea primelor de asigurări şi categoriile de acordare a despăgubirilor.

9. Compartimentele financiare de la nivelul întreprinderilor şi instituţiilor cu caracter operativ, atît din sfera activităţilor materiale şi ne materiale îndeplinesc atribuţiuni financiare legate de:

1. Organizarea şi efectuarea tuturor operaţiunilor băneşti, financiare la acest nivel.

2. Obligaţia elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli sau altor tipuri de buget

3. Urmăresc îndeplinirea obligaţiilor financiare ale fiecărei instituţii şi realizarea creanţelor financiare ale acestora.